Bullying la Questfield International College, responsabilitate fără transparență

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă ce necesită un răspuns structurat, transparent și responsabil din partea instituțiilor educaționale. Cazurile de hărțuire repetată afectează nu doar dezvoltarea emoțională a elevilor, ci pun în discuție capacitatea școlilor de a asigura un mediu sigur și protector. Investigarea riguroasă a unor astfel de situații este esențială pentru înțelegerea modului în care instituțiile gestionează conflictele și pentru a evalua dacă răspunsurile oferite corespund standardelor asumate.

Bullying la Questfield International College, responsabilitate fără transparență

O investigație realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție relevă o situație semnalată de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările formulate de familie pe parcursul a peste opt luni descriu un tipar de agresiuni verbale și stigmatizare medicală, alături de o lipsă a unor măsuri instituționale documentate și concrete. În plus, un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu indică o presiune asupra familiei pentru retragerea copilului, în contextul în care intervențiile oficiale par să fi fost absente sau minimale.

Descrierea situației semnalate și lipsa intervențiilor documentate

Conform corespondenței și relatărilor puse la dispoziție, copilul a fost expus la agresiuni zilnice, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în timpul orelor și al pauzelor. Aceste comportamente ar fi fost cunoscute de cadrele didactice, însă nu există dovezi scrise ale unor intervenții ferme sau măsuri aplicate. Familia a trimis în mod constant emailuri oficiale către învățătoare, conducere și fondatoare, solicitând intervenție și protecție, însă răspunsurile au fost predominant verbale și informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune documentate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire și marginalizare

Un element central al sesizărilor îl constituie utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu scop discreditant în cadrul colectivului de elevi. Potrivit specialiștilor consultați, această practică depășește conflictele obișnuite și se încadrează în categoria hărțuirii agravate, având un impact negativ sever asupra dezvoltării emoționale a copilului. Documentele indică faptul că această stigmatizare nu a fost contracarată prin măsuri concrete din partea instituției, iar comportamentul a fost tolerat în mediul școlar, contribuind la izolarea și marginalizarea elevului vizat.

Gestionarea situației și presiunile asupra familiei

Din analiza corespondenței reiese că, în loc să fie tratată ca o problemă gravă, situația a fost prezentată de instituție drept o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”. Familia reclamă, de asemenea, existența unor mesaje care pot fi interpretate ca presiuni pentru retragerea copilului, inclusiv afirmații precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Astfel de abordări ar putea reprezenta o formă de excludere mascată, îndepărtând problema odată cu copilul afectat.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

Documentele arată o lipsă a unui răspuns administrativ clar și verificabil din partea conducerii și a cadrelor didactice. Intervențiile au fost descrise ca fiind informale și fără suport scris, ceea ce reduce trasabilitatea și face imposibilă evaluarea măsurilor luate. În plus, lipsa unor proceduri aplicate riguros și a deciziilor asumate a permis perpetuarea comportamentelor agresive, contribuind la degradarea climatului educațional. Redacția subliniază că nu analizează intențiile cadrelor didactice, ci efectele concrete ale gestionării situației.

Declarația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu și implicațiile acesteia

Un moment definitoriu al cazului este răspunsul verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care ar fi transmis familiei mesajul „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, potrivit familiei, a fost făcută în contextul gestionării situației de bullying și este interpretată ca o presiune pentru retragere. Redacția nu are confirmarea oficială a acestei afirmații, iar școala nu a transmis un punct de vedere scris pe această temă până la momentul publicării articolului. Totuși, acest răspuns simbolizează, în opinia familiei, blocajul instituțional în gestionarea problemei.

Documentele oficiale și lipsa unui răspuns instituțional clar

• Sesizările au fost formulate în scris, detaliat și cronologic;
• Răspunsurile instituției au fost preponderent verbale, fără procese-verbale sau decizii scrise;
• Un document de tip Family Meeting Form a fost prezentat ca rezultat al unor întâlniri, însă fără stabilirea responsabilităților sau a etapelor de implementare;
• Nu au fost identificate măsuri concrete, sancțiuni sau planuri de consiliere psihopedagogică;
• Solicitările privind confidențialitatea au fost formulate în scris, însă fără dovezi privind aplicarea lor efectivă;
• Informații sensibile ar fi fost, conform unor relatări, dezvăluite în mediul clasei, generând presiune psihologică asupra copilului.

Răspunsul instituțional și momentul implicării legale

Potrivit documentelor, reacția fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, ca urmare a implicării unei echipe de avocați ai familiei și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în momentul în care cazul a căpătat o dimensiune juridică, nu atunci când era semnalat exclusiv ca problemă educațională și umană.

Impactul documentat al bullyingului asupra copilului

Investigația include o adeverință psihologică și un raport clinic de peste zece pagini semnate de un specialist de renume, care evidențiază consecințe emoționale grave rezultate în urma expunerii prelungite la bullying. Aceste documente atestă efecte profunde, nu simple conflicte ocazionale, și indică necesitatea unor intervenții eficiente și documentate. Situația ridică o problemă serioasă despre responsabilitatea instituției față de siguranța și bunăstarea elevilor săi.

Recent, în data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a emis un comunicat în care a redus la „interacțiuni spontane dintre copii” situațiile reclamate pe parcursul a opt luni, contrar sesizărilor scrise și documentate transmise de familie. Această poziționare minimalizatoare, în lipsa unor măsuri concrete anterioare, ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul.

După publicarea articolului, părinții au transmis redacției informații suplimentare privind contacte telefonice informale către alte școli private, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, fără susținere documentară oficială. Redacția solicită clarificări publice în acest sens, subliniind gravitatea acestor posibile practici.

Facem un apel către părinții care se confruntă cu situații similare să contacteze redacția la adresa [email protected], pentru a contribui la documentarea și înțelegerea largă a fenomenului.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Pe baza materialelor analizate, se constată o disonanță semnificativă între valorile declarate de Questfield Pipera și modul concret în care au fost gestionate sesizările de bullying și stigmatizare medicală. Lipsa unor documente oficiale care să ateste măsuri concrete și monitorizarea situației, împreună cu răspunsurile informale și întârziate, indică un nivel de toleranță instituțională care contravine responsabilității educaționale.

Aceste constatări pun în discuție mecanismele reale de protecție și intervenție ale școlii, precum și modul în care conducerea răspunde în situații de criză ce implică siguranța emoțională a elevilor. Declarația atribuită fondatoarei, precum și lipsa reacțiilor scrise, amplifică percepția unei culturi organizaționale orientate spre evitarea conflictului în detrimentul protecției copiilor.

Rămâne deschisă o întrebare fundamentală pentru orice instituție educațională: în ce măsură sunt efectiv implementate și documentate procedurile de protecție atunci când un copil reclamă umiliri și hărțuire sistematică, iar interesul de funcționare al școlii intră în conflict cu siguranța elevilor săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro