Casa Gheorghe Tătărescu din București: De la Reședință Regală la EkoGroup Vila, un Spațiu al Memoriei Politice și Arhitecturale

Către colțul discret al Străzii Polonă din București se mărturisește, prin liniștea zidurilor și proporțiile sobru calculate, o istorie a puterii și a culturii interbelice. Casa prim-ministrului Gheorghe Tătărescu nu se lasă privită cu superficialitate: ea păstrează, în fiecare colț, o memorie densă a unei epoci în care reprezentarea politică și traiul familial se intersectau sub semnul restrângerii și echilibrului. Locul acesta devine astfel o punte între experiența unei elite politice aflate în permanentă tensiune și prezentul care încearcă să-l onoreze fără a-l mitiza. Prin transformarea sa actuală în EkoGroup Vila, această reședință interbelică le oferă celor care-i trec pragul oportunitatea de a pătrunde într-un spațiu al reflecției asupra arhitecturii ca limbaj al puterii și al faptului istoric transpus în materie.

Casa Gheorghe Tătărescu: un reper al memoriei politice și culturale din București

Gheorghe Tătărescu, figură marcantă a Partidului Național Liberal și prim-ministru al României în două mandate tumultoase, s-a înconjurat de un spațiu care oglindea nu doar statutul său, ci și viziunea asupra funcției publice. Casa Tătărescu – o vilă interbelică de dimensiuni moderate și proporții echilibrate – a fost locul în care viața privată și cea politică nu s-au suprapus în mod ostentativ, ci au coexistat într-un echilibru cu accente etice și simbolice. Astăzi, transformată în EkoGroup Vila, această vilă păstrează o continuitate subtilă cu trecutul său, devenind un spațiu cultural deschis responsabilității memoriei și ancorat în identitatea arhitecturală și istorică a Bucureștiului.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) transcende simpla statistică politică: fost prim-ministru al României între 1934–1937 și 1939–1940, el a fost un conservator al democrației fragile a interbelicului, dar și un personaj al compromisului și al tensiunilor ce au marcat epoca. Plecat la Paris pentru studii juridice, cu o teză doctorala ce denunța „minciuna electorală”, și-a construit o carieră în PNL care a reflectat preocuparea permanentă pentru legitimitatea puterii, dar și pragmatismul față de realitățile politice. Conflictul său cu „bătrânii” partidului și apropierea față de regele Carol al II-lea complică portretul politicianului, între autoritate executivă întărită și erodarea subtilă a democrației parlamentare.

Mandatele sale au traversat crize profunde: ascensiunea regimului autoritar, cedarea teritorială în 1940, și mai apoi încercările de acomodare cu regimul comunist. Această biografie politică complicată se reflectă în casa sa bucureșteană, care nu țipă a putere, ci o exercită cu măsură și reflecție.

Casa ca extensie a puterii și reținerea privată

Reședința de pe Strada Polonă, nr. 19, rămâne o mărturie a unei concepții asupra puterii politice în care dimensiunea fizică nu este un frond împotriva echilibrului, ci o expresie a acestuia. Casa nu impresionează prin grandiozitate: dimensiunile relativ modeste reflectă o alegere conștientă, o decizie etică care transpare în amplasamentul riguros al biroului premierului la entre-sol, cu intrare laterală discretă. Astfel, funcția publică este delimitată de sfera privată, nu satură spațiul domestic, nu îl înăbușă.

Interiorul, organizat după reguli clare de transparență și discreție, creează o atmosferă care evită orice exuberanță odată asociată elitei politice. Doar prin respect pentru proporție, luminozitate și calitatea detaliilor, casa se ridică la nivelul statutului pe care-l poartă. Este expresia unei culturi europene temperate, care nu-și asumă opulența, ci restrângerea conformă valorilor unui lider care știe că puterea nu trebuie afișată.

Arhitectura Casei Tătărescu: dialog între Mediteran și Neoromânesc

Proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, vila combină cu subtilitate influențe mediteraneene cu accente locale neo-românești, ilustrând o sinteză rară în Bucureștiul anilor ’30. Portalurile cu rezonanțe moldovenești, absida care enervează șemineul – operă a Miliței Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și prietenă a Arethiei Tătărescu –, și coloanele filiforme tratate diferențiat evidențiază o preocupare pentru detaliu și o atenție atentă към proporții.

• Portaluri modelate în spirit moldovenesc
• Șemineu înconjurat de absidă sculpturală, unic în arhitectura interbelică
• Coloane filiforme cu variate finisaje dar unitar estetice
• Feronerii din alamă patinată cu motive medievale transilvănene
• Parchet masiv din esențe de stejar, cu variații subtile cromatice

Aceste elemente nu doar decorează, ci comunică o cultură a puterii restrânse: o arhitectură ca limbaj social, în care proporția devine etică.

Arethia Tătărescu: cultură și discreție în umbra puterii

În spatele acestei cases se află, cu un rol nevăzut, Arethia Tătărescu – „Doamna Gorjului” – care a influențat decisiv nu doar viețile familiale, ci și destinele culturale ale epocii. Implicată profund în binefacere și susținerea artei tradiționale, a facilitat legăturile cu Brâncuși și contribuția la ansamblul de la Târgu Jiu. Semnificativ este faptul că în documentele de autorizare a construcției apare ca beneficiară oficială, ceea ce denotă faptul că vigilența și gustul ei au vegheat coerența proiectului – limitând excesele și păstrând o autentică replică a statutului social și politic al familiei.

Ruptura comunistă: dezintegrarea și degradarea rolului

După 1947, când Gheorghe Tătărescu este eliminat din viața politică și ulterior încarcerat, casa suferă o transformare dureroasă: din spațiu parțial protejat devine victimă a unui regim ce condamna orice simbol asociat vremurilor trecute. Aplicată naționalizarea și compartimentarea brutală, reședința a fost depersonalizată și folosită în scopuri administrative sau colective, pierzându-și identitatea.

Degradarea a fost lentă, dar implacabilă – feroneriile fine, parchetul de stejar și grădina peisageră au fost afectate sub presiunea reparațiilor neadecvate sau neglijenței. Casa nu a fost demolată, un noroc relativ, dar a rămas un obiect pasiv în amintirea colectivă, un martor tăcut al excluderii și al uitării.

Transformări după 1989: controverse și corecții

Existența Casei Tătărescu în epoca postcomunistă a fost marcată de ambivalență. Proprietatea a fost tranzacționată și supusă unor modificări ce au atras critici dure. De exemplu, apariția unui restaurant de lux în spațiul original a fost considerată o disonanță perceptibilă, transformând un spațiu de decizie și cultură într-un loc dedicat ostentației consumative – negând principiile care au definit casa.

Modificările masive ale interiorului au compromis coerența arhitecturală, piercingă memoria inițială. Totuși, această perioadă a reîntors atenția publică asupra vilei, alimentând un dialog critic și activ.

Ulterior, o companie străină a inițiat o restaurare atentă, revenind la proiectul original Alexandru Zaharia – Ioan Giurgea și limitând intervențiile inadecvate. Aceste eforturi au redeschis posibilitatea unei revalorizări autentice a spațiului, evitând reverii romantice sau distrugeri asumate și respingând instrumentarea comodă a trecutului.

EkoGroup Vila: continuitate și responsabilitate culturală

Astăzi, casa funcționează ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural care nu aspiră să șteargă trecutul, ci să-l conserve, să-l expună și să-l reflecte. Accesul publicului se face pe bază de bilet, în condiții ce echilibrează protecția integrității monumentului cu nevoia contemporană de deschidere și dialog. Astfel, vila constituie un exemplu despre cum poate fi reînviată o memorie fragmentată.

Relansarea acestui spațiu impune o atenție constantă față de detaliile arhitecturale, elementul etic al proporției și modul complex prin care arhitectura dialoghează cu politica și cultura. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru a descoperi această experiență care traversează un secol de istorie românească printr-un spațiu material viu.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o personalitate marcantă a vieții politice românești, de două ori prim-ministru al României între 1934–1937 și 1939–1940, implicat în modernizarea țării, dar și într-un context complicat de compromisuri și crize politice majore.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, fost prim-ministru, este o figură politică interbelică, distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), artist al secolului XIX.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa este un exemplu de arhitectură interbelică bucureșteană ce combină influențe mediteraneene și neoromânești, concepută de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu elemente artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în modelarea casei?
  Arethia Tătărescu, soția premierului, a fost beneficiara oficială și o coordonatoare discretă a proiectului, asigurând o cultură a detaliului și a echilibrului estetic, reflectând valorile familiei și ale vremii.
• Care este funcția clădirii astăzi?
  Clădirea este astăzi cunoscută drept EkoGroup Vila, un spațiu cultural ce păstrează identitatea istorică și arhitecturală, deschis controlat publicului pe bază de bilet în cadrul evenimentelor culturale.

Casa Gheorghe Tătărescu rămâne o invitație la întâlnirea cu o epocă ce încă provoacă reflecție asupra raportului dintre putere și spațiu, dintre memorie și identitate. Invităm cititorii să pătrundă în această vilă interbelică, să înțeleagă valoarea restrângerii în arhitectură și să experimenteze responsabilitatea cu care prezentul poate perpetua o biografie complexă, prin ziduri încărcate de istorie.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.