Gabriela Irimia, menționată în relatări privind presiunea psihologică asupra unui elev

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție structurată și documentată din partea instituțiilor educaționale. O gestionare adecvată presupune identificarea precoce a incidentelor, intervenții concrete și monitorizarea evoluției situației pentru a proteja siguranța emoțională a elevilor. În absența unor astfel de măsuri, riscul escaladării comportamentelor agresive și al afectării stării psihice a copiilor crește semnificativ.

Gabriela Irimia, menționată în relatări privind presiunea psihologică asupra unui elev la Questfield

Investigația realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție redacției relevă o serie de sesizări privind un caz de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Conform informațiilor primite de la familie, agresiunile au inclus jigniri zilnice, umiliri publice, marginalizare socială și stigmatizare medicală, toate semnalate în mod oficial către cadrele didactice și conducerea instituției, fără a rezulta însă măsuri concrete documentate.

Contextul și evoluția sesizărilor privind bullyingul

Documentele analizate indică faptul că, încă din primele săptămâni ale incidentelor, elevul vizat a fost expus unor comportamente agresive constante, care au fost semnalate în mod repetat prin emailuri oficiale adresate învățătoarei, conducerii școlii și fondatoarei instituției, Fabiola Hosu. Cu toate acestea, nu există dovezi ale unor intervenții scrise, asumate și monitorizate, intervențiile fiind limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri clare de acțiune.

Potrivit familiei, lipsa unor reacții ferme și documentate a condus la escaladarea situației, transformând incidentele izolate în un tipar de hărțuire psihologică și stigmatizare medicală. Aceasta din urmă a fost utilizată în mod repetat ca instrument de umilire, fiind folosită o etichetare medicală cu caracter degradant în cadrul colectivului de elevi.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire și umilire

Conform relatărilor și documentelor puse la dispoziție, stigmatizarea medicală a fost un element central al bullyingului, manifestată prin folosirea expresiei „crize de epilepsie” în mod repetat, nu într-un context educațional sau de protecție, ci ca mijloc de marginalizare și ridiculizare a elevului. Specialiști consultați evidențiază că o astfel de practică reprezintă o formă agravată de violență psihologică, având un impact profund asupra dezvoltării emoționale a copilului, indiferent de existența unei afecțiuni medicale reale.

Utilizarea acestei etichete în mod repetat și în prezența altor elevi a condus la izolarea socială a copilului, pierderea sentimentului de siguranță și deteriorarea relației cu mediul școlar. În ciuda sesizărilor oficiale și avertismentelor privind consecințele emoționale, instituția nu a prezentat răspunsuri scrise sau măsuri documentate de stopare a fenomenului.

Reacția instituției și lipsa măsurilor documentate

Analiza corespondenței și a documentelor indică o predominanță a reacțiilor informale, bazate pe discuții verbale fără urmărire administrativă. Din punct de vedere procedural, nu au fost identificate decizii scrise, planuri de intervenție sau rapoarte interne care să ateste aplicarea unor măsuri concrete. Acest fapt a dus, potrivit familiei, la o diluare a responsabilității instituționale și la tratamentul situației ca o „dinamică de grup”, „problemă de adaptare” sau „conflict minor”, relativizând gravitatea sesizărilor.

• Sesizări scrise repetate ale familiei către conducerea școlii și învățătoare;
• Răspunsuri informale, preponderent verbale, fără documentație oficială;
• Absența unor măsuri concrete, sancțiuni sau planuri de consiliere psihopedagogică;
• Presiuni indirecte sau explicite către familie de a se retrage din unitatea școlară;
• Persistența și agravarea comportamentelor agresive pe parcursul mai multor luni.

Presiuni asupra familiei și mesajul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

Un aspect central al investigației îl constituie o afirmație atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în cadrul unei discuții directe cu familia copilului: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Potrivit familiei, această replică a fost percepută ca o formă de presiune pentru retragerea copilului din instituție, într-un context în care sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală erau deja numeroase și documentate.

Redacția precizează că această formulare este citată din relatările și documentele furnizate, fără a interpreta intențiile sau motivațiile personale ale fondatoarei. Școala a fost invitată să transmită o poziție oficială scrisă referitoare la acest episod, însă până la momentul publicării nu a oferit un răspuns.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra riscului afectării echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate documente care să confirme implementarea unor măsuri concrete de protecție a datelor, iar conform unor relatări, informațiile au fost divulgate în mod care a condus la expunerea publică a copilului în fața colegilor.

Un astfel de context poate constitui o formă de presiune psihologică suplimentară asupra elevului, fiind considerat de specialiști ca un indicator al unei gestionări deficitare a confidențialității și a vulnerabilității copilului.

Reacția instituțională și rolul documentelor oficiale

În urma sesizărilor repetate, conducerea școlii a răspuns printr-un document informal denumit Family Meeting Form, care nu conține elemente esențiale ale unui act administrativ: responsabilități clare, termene, sancțiuni sau planuri de intervenție detaliate. Lipsa unor decizii scrise și a unor rapoarte oficiale reduce trasabilitatea intervențiilor și limitează posibilitatea verificării aplicării măsurilor.

Această situație ridică semne de întrebare privind capacitatea și disponibilitatea Școlii Questfield Pipera de a gestiona în mod eficient și responsabil situații de bullying sistematic și stigmatizare medicală. Pentru detalii suplimentare asupra cazului, poate fi consultat articolul original de investigație publicat de EkoNews aici.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera evidențiază o serie de probleme majore legate de modul în care instituția a răspuns sesizărilor privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa răspunsurilor scrise, absența măsurilor documentate, precum și reacțiile informale predominante indică o gestionare deficitară a situației, cu potențial impact negativ asupra siguranței emoționale a elevului.

În plus, presiunile percepute de familie pentru retragerea copilului și expunerea acestuia în mediul școlar ridică semne de întrebare privind protecția datelor și respectarea cerințelor de confidențialitate. Momentul în care fondatoarea a reacționat, după implicarea echipei juridice, sugerează o reacție limitată, declanșată de aspectele legale, nu neapărat de preocuparea pentru bunăstarea copilului.

Aceste aspecte subliniază importanța unor mecanisme instituționale clare, transparente și aplicate riguros pentru prevenirea și combaterea bullyingului, precum și pentru protecția elevilor vulnerabili. Rămâne deschisă întrebarea privind standardele de guvernanță internă și responsabilitatea conducerii Questfield Pipera în fața acestor provocări.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro